După ce am scris că am câştigat un pariu – cu Prigoană sr. -, mă văd obligat să recunosc că am pierdut un altul: cel cu Teo Trandafir.
Nu pot livra aici toate detaliile, dar esenţialul e următorul:
Am susţinut-o în campanie pe Teo Trandafir în condiţii nu tocmai simple:
- fiind vorba de Colegiul meu, nu puteam să nu mă angajez, deşi în toată perioada campaniei, exceptând prima şi ultima zi, m-am aflat la Bruxelles şi la Strasbourg – n-a fost fair din partea mea, dar Mincă şi echipa ei erau atât de slabi încât putea fi folosită şi această improvizaţie;
- am propus iniţial alţi candidaţi, şi anume, pe rând, doi miniştri din guvernul actual, dar nici respectivii demnitari nu au vrut să încerce o confruntare cu electoratul, nici datele sondajelor de opinie nu erau favorabile (arătând că un candidat identificat formal cu PDL pierde sigur, uneori la scor, chiar şi dacă are o notorietate importantă);
- am susţinut ideea unui candidat extern, care să facă o breşă în dominaţia PSD-PUR-PNL din sectorul 4, ca un semnal pozitiv pentru votul din Bucureşti, unde PDL are o poziţie din ce în ce mai fragilă.
Deşi am crezut că obţinem o victorie pentru PDL, nu doar pentru Teo Trandafir, m-am înşelat.
Regret acest lucru, în primul rând cu gândul la cei care – în colegiul 19, dar şi în restul PDL, ca şi în mediile favorabile lui Traian Băsescu – au crezut, ca şi mine, că putem schimba tendinţa de vot din Bucureşti printr-o asemenea construcţie.
Vom căuta o alternativă.
Am pierdut un pariu, dar nu şi bătălia pentru Bucureşti.
Sursa : Preda, Cristian Preda, blog, europarlamentar