În politică, dacă nu produci schimbarea la timp vei fi tu însuți schimbat. Nu e cinism, nu e darwinism politic, nu e imoralitate. Este, pur și simplu, politică.

De cîteva zile circulă zvonul majorării taxelor. Pe la colțuri, economiști depășiți de situație și politicieni depășiți de propriile răspunderi șoptesc exasperați: ”nu e altă soluție!”. Față cu aceste vești, guvernul reacționează cînd sibilinic, cînd contradictoriu. Simt că se pregătește să dea vina pe FMI. Trebuie să o spun limpede: din discuțiile pe care le-am avut în ultimele zile cu mulți dintre colegii mei de partid, o asemenea măsură NU are susținători în PDL. Credem că o majorare de taxe acum ar ucide și puțina viață care mai palpită în economia noastră privată. PDL este partidul de dreapta care crede în economia de piață și care ajută economia privată. PDL nu este partidul bugetului de stat. Credem că un guvern care nu mai are alte soluții decît creșterea taxelor trebuie schimbat cu altul care are și alte soluții. În plină criză, guvernul a reușit în foarte mică măsură să restrîngă cheltuielile publice, să protejeze inițiativa privată și să folosească eficient resursele europene. Acestea erau marile examene ale guvernului. Nu le-a trecut. Mulți spun că e prea devreme pentru bilanț. Mie mi se pare că tempoul crizei economice impune bilanțuri mai rapide decît în mod obișnuit.

Guvernarea se dovedește a fi din ce în ce mai grea. Poate că nu putem mai mult. Poate că nu putem mai bine. Poate că nimeni altcineva nu ar fi putut mai mult și mai bine. Dar nu mai putem continua așa. Nu știu dacă e ceasul al 11-lea sau al 12-lea, dar e ceasul schimbării.

Momentul schimbării întregului mod de a fi în politică a fost marcat de victoria lui Traian Băsescu în alegerile din decembrie 2009. După decembrie 2009 nu mai poți guverna ca înainte de decembrie 2009. Nu numai că exigențele electoratului au crescut sensibil, dar criza economică și înapoierea în care se află statul reclamă o cu totul altă calitate profesională și o cu totul altă calitate politică la guvernare. Traian Băsescu a reușit, după cinci ani de mandat greu, să pună în criză întregul sistem politic românesc arătîndu-l așa cum e: corupt, inerțial, leneș, îngust, incompetent. Cînd întreaga clasă politică s-a unit furibund împotriva lui, a reușit să învingă de unul singur, avînd doar PDL de partea sa. A învins strîns, dar i-a învins pe toți la un loc. Mai mult, a învins cu un număr de voturi mai mare decît obținuse cu cinci ani înainte. În 2009, mai mulți români au avut încredere în Traian Băsescu decît în 2004. Imediat după victorie, Traian Băsescu a spus: cinci milioane de români mi-au dat încrederea lor și alți cinci milioane de români mi-au dat o lecție, tuturor le mulțumesc. Traian Băsescu, respectînd voința electoratului, a desemnat cu guvern. Era de datoria acestui guvern să preia și să înțeleagă atît încrederea cît și lecția. Ce a făcut guvernul cu încrederea? Ce a făcut guvernul cu lecția?

 Am vorbit despre schimbarea felului de a fi în politică  în ultimele trei campanii electorale legănîndu-ne în iluzia că e vorba despre adversarii noștri și nu despre noi. Mulți au crezut că e suficient să devii retorul schimbării ca să cîștigi alegeri. Poate că au avut dreptate. Dar cei mai mulți dintre propovăduitorii schimbării au crezut că schimbarea nu se referă la ei din simplul motiv că ei o strigă cei dintîi și cel mai tare. Poate la fel cred și acum. Ei bine, se înșeală! Iată-ne, partidul schimbării, partidul votat de oameni pentru a schimba, făcînd exact ceea ce imputam sever adversarilor noștri că fac.

Această criză economică a dovedit dureros neputințele unei întregi generații politice. Cred că responsabilitatea politică pentru ceea ce suferă România acum aparține tuturor: PDL, PSD, PNL, UDMR. Firește, vina se poate doza. Poate că unii sînt mai vinovați decît alții. Dar toți împreună, conducerile tuturor acestor partide, poartă răspunderea suferințelor de azi ale românilor. Nu știu ce au de gînd celelalte partide. Nici nu mă privește. Dar știu că PDL este la ceasul unui examen greu. Trebuie să se schimbe. Trebuie să fie capabil să producă singur, în cadru perfect statutar și democratic, o alternativă. Trebuie să arate că este partidul  proiectului lui Traian Băsescu și nu partidul deconcentratelor. Trebuie să arate că este un mare partid și nu o mașină de strîns voturi la soroc. 

Cred că se impune o schimbare serioasă în echipa de guvernare. Și cred că PDL trebuie să se reconfigureze gîndidndu-se la alegerile din 2012 și nu gîndindu-se la mulțumirea ”gășcuțelor”. Ceasul acestor schimbări a venit. Vorba Condoleezzei Rice, trebuie doar să simțim încotro merge istoria și să-i dăm un brînci exact în acea direcție. Asemenea vremuri au meritul de a nu lăsa loc de dubiu asupra sensului în care merge istoria.