Nu aș fi crezut că PNL poate deveni un partid care să respire autoritarism cu nesațul cuiva care e convins că trage în piept aer sănătos, de munte. PNL, partidul care se lăuda peste tot că este cel mai democratic partid, a ajuns să-și dea afară membrii marcanți pentru delicte de opinie, să excludă parlamentari pentru că nu au vrut să voteze precum li s-a spus de la partid, în fine, să fie condus de un președinte căruia vorbitorii la Congres nu contenesc să-i spună cît este de iubit, în timp ce vocile critice sînt reprimate cu violență (vezi felul în care dl Antonescu s-a referit la dl Cataramă). Cît de mult s-au putut schimba lucrurile!!!

În martie 2009, eram unul dintre puținii pedeliști care salutau public alegerea dlui Crin Antonescu în fruntea PNL. Mai mult, exprimam deschis speranța că înlocuirea dlui Tăriceanu cu dl Antonescu va duce la normalizarea relațiilor dintre PDL și PNL, în sensul apropierii acestor două partide. Anticipam că nu va fi ușor, dar speram. Iată un fragment dintr-o postare a mea de atunci:

Asadar, nu mă aştept ca relaţiile dintre partidul meu şi PNL să devină prieteneşti peste noapte. Vor trebui să treacă, desigur, alegerile care vin. PNL va trebui să se obişnuiască cu ideea că dl Băsescu va avea un al doilea mandat. Şi noi va trebui să ne obişnuim cu ideea că e mai firească o colaborare cu PNL decît una cu PSD. Dar, după ce toate aceste clarificări se vor fi întîmplat, undeva în 2010-2011, după ce va avea loc şi Congresul PDL, am convingerea că spectrul politic se va normaliza şi se va stabiliza, spre binele României.

Acum, gîndesc cu totul altfel. Am sperat că dl Antonescu are viziune politică, dar domnia sa nu are decît verbiaj. Am sperat că are conținut, dar nu are decît fentă. Luat tare, își pierde și abilitatea aceasta. Am sperat că dl Antonescu este un om politic inspirat, dar nu este. Este în formă maximă numai cînd trebuie să-i înjure pe Traian Băsescu sau pe Emil Boc. Este prea puțin, mult prea puțin… O dreaptă politică, așa cum avem nevoie, va mai avea de așteptat pînă să se manifeste cu adevărat. Tristețea este că România are nevoie de acea dreaptă ACUM și nu peste cîțiva ani. Dar, să nu disperăm: nu e pentru prima oară cînd oamenii politici de pe malul Dîmboviței nu sînt capabili să ofere țării lor ceea ce ea are nevoie. Vor veni vremuri mai bune și oameni politici mai înțelepți.

PS. Persistă printre inamicii mei o idee cam stranie. Li se pare că rostindu-mi apăsat numele, mă atacă. Li se pare că propriul meu nume mă jignește. De aceea, cînd vor să-mi provoace dureri, spun cu sete ”Cotoi”, referindu-se la mine. Numele meu întreg, așa cum se știe, este Sever Voinescu – Cotoi. Semnez, în general, ”Sever Voinescu” pentru că este mai scurt și se evită, la rostire, o cacofonie. Cotoi e o parte a numelui meu. Așa mă cheamă. În ceea ce mp privește, mă simt foarte bine cu numele pe care mi l-a dat soarta (părinții sînt responsabili numai pentru ”Sever”). Mi se pare că e foarte simpatic să mă cheme și Cotoi, pentru că asta îmi oferă șansa de a face eu însumi o grămadă de glume pe seama propriului meu nume. Dacă mă chema Ionescu, Popescu sau doar Voinescu, era ceva mai anost. Așa, pot exersa auto-ironia, adică cel mai sănătos sport spiritual cu putință. Îmi place cînd amicii mei politici mă strigă, pe la ședințe, ”Cotoi bătrîn” (vreo doi o fac frecvent!) și, în general, îmi provoacă o stare de bună dispoziție să fiu strigat ”Cotoi”. Cotoiul este un animal extrem de agreabil și, totodată, complex. Sufletul unui cotoi este cît se poate interesant. După o vorbă celebră a lui George Bernard Shaw (un mare iubitor de feline), oamenii cu adevărat inteligenți sînt cei care înțeleg sufletul unui cotoi… Acei inamici ai mei care își imaginează că produc efecte devastatoare rostindu-mi numele (dintre ei, doi care îmi vin în minte se antipatizează sincer, dar se și aseamănă în privința asta, dnii Mircea Geoană și Eugen Nicolicea) nu pot înțelege cît de mult mă amuz cînd îi aud că-mi spun ”Cotoi” imaginîndu-și că-mi aplică lovituri crunte. De ce nu pot înțelege? Pentru că nu pot înțelege sufletul unui cotoi și asta pentru că, ați ghicit!, nu sînt inteligenți. Deloc!