Într-un consistent volum apărut zilele trecute la Polirom, Bogdan Murgescu analizează decalajele economice care separă România de Europa.
De fapt, autorul plasează cazul românesc într-un context comparativ: plecând de la ideea că pe la 1500 Țările Române, Serbia, Irlanda și Danemarca aveau cam același nivel de dezvoltare, Murgescu explică în ce fel s-au acumulat decalajele și cum a fost posibilă depășirea stării de subdezvoltare.
Concluzia e foarte interesantă și, aș zice, foarte actuală: “Experiența celor patru țări studiate de noi confirmă faptul că străpungerea pe calea dezvoltării, adică ajungerea din urmă sau chiar depășirea țărilor dezvoltate este posibilă, dar nu frecventă în istorie. Asemenea străpungeri au realizat Danemarca în 1885-1914 și Irlanda în 1987-2007. Ele nu au izbutit nici în România interbelică, nici în Irlanda anilor 30, nici în România socialistă. Cele două exemple de succes evidențiază că asemenea străpungeri au necesitat timp. Ajungerea din urmă a durat mai multe decenii și a fost pregătită de transformări începute cu mult timp înainte…. Nu a fost nevoie nici măcar de concepte geniale, de planuri complexe și sofisticate gândite de intelectuali, deși, atunci când acestea au existat, ele desigur n-au dăunat: a fost nevoie mai degrabă de un șir lung de contribuții punctuale la mai bunul mers al instituțiilor și al economiei, realizate în spiritul cultului pentru lucrul bine făcut. A fost nevoie de un spirit precumpănitor pragmatic și de ceea ce evoca regretatul Alexandru Duțu în 1997 sub sintagma România severă: niște oameni serioși care-și văd de treabă, și-și fac datoria, își asumă obligații pe care le duc la bun sfârșit cu discreție și-și împlinesc vocația, plini de răspundere“.
Sursa : cristianpreda.ro