O zi întreagă din viața eternă a presei este, desigur, puțin. Totuși, într-o lume în care fiecare dintre noi are doar 15 minute (nici mai mult, nici mai puțin) de glorie mediatică, o zi este mult! O zi întreagă a stat în atenția presei noastre părerea dlui Adrian Năstase în legătură cu gardul din jurul Parlamentului.

Pe scurt, povestea este așa. De ceva vreme, ideea de a dărîma gardul din jurul Parlamentului are tot mai mulți susținători, și la Primărie și la Parlament și în societatea civilă. Argumentele sunt de multe categorii: de la simbolistică la urbanism și de la peisagistică la pură administrație. Îmi amintesc de o primă discuție în Biroul Permanent acum aproape un an. Atunci, dl Năstase s-a opus vehement dărîmării gardului folosind o argumentație arborescentă și densă din care am reținut că, dacă se dărîmă gardul, Traian Băsescu va avea un avantaj electoral evident în prezidențiale. La acea vreme, oriunde în Cameră era suficient să spui că ceva ajută lui Traian Băsescu și aveai imediat majoritatea potrivnică. Abil, dl Năstase știa asta. Așa a fost și cu gardul. Propunerea de a mandata pe secretarul general al Camerei să discute cu primarul Bucureștilor despre dărîmarea gardului a fost zdrobită de forța colosal-majoritară a celor care vegheau la corectitudinea alegerilor care aveau să vină la finele lui 2009, conduși acum, ca și în multe alte ocazii similare, de neînfricatul domn Năstase. Spun ”neînfricat” pentru că, ați ghicit, nu-i este frică de dictatura odioasă a dlui Băsescu. Dimpotrivă, o înfruntă! Îi dă palme, mă-nțelegi. Are curajul nebun al unuia care pălmuiește leul nervos de foame. E tare, tare de tot! Cu ocazia acelei discuții, am aflat că ideea dărîmării gardului era încă și mai veche. O formulase fostul președintele al Camerei, dl Olteanu. Dar nu avea importanță. Faptul că dna Anastase susținea acum nu doar o idee , ci un adevărat plan de acțiune, îl irita vădit pe dl Năstase - simțul său politic genial îi indicase clar că dărîmarea gardului este o manevră ocultă a portocaliilor care vor, astfel, să prelungească dictatura.

Între timp, alegerile au avut loc. Dl. Băsescu a redevenit președinte fără să se bucure de avantajul dărîmării gardului. Dl Năstase, vigilent, nu-i dăduse voie! Oricine ar fi spus ”ducă-se!” în chestiunea gardului. Dar nu dl Năstase. Dl Năstase este în continuare împotriva dărîmării gardului. Sigur, dl Năstase este un om al convingerilor ferme. Odată ce a zis ceva, așa rămîne! Cum spuneam mai sus, e tare, tare de tot!

Am stat și m-am gîndit: oare cui va folosi acum dărîmarea gardului de nu vrea dl Năstase cu nici un chip? Ar folosi, cu adevărat, plimbăreților bucureșteni. Dar ce să aibă dl Năstase cu ei? De fapt, ei nici nu există pe radarul de interes al dlui Năstase. Atunci? Încerc un răspuns în intimitatea blogului meu.

Gardul acesta face parte din moștenirea pe care dl Năstase vrea cu tot dinadinsul să ne-o lase. Chiar dacă noi nu vrem, domnia-sa vrea! Dl Năstase este cel care a construit gardul și vrea să-l vadă acolo, la locul lui. În general, dl Năstase construiește garduri. Între guvern și oameni, atunci cînd a fost la guvernare. Între el și justiție, acum, de cînd nu mai este. Dl Năstase iubește gardurile. Înalte, solide, grele. Obligatorii și opace. Frumoase, dacă se poate, dat fiind că domnia-sa este un estet. Dar numai dacă se poate, pentru că rostul lor este acela de opri, de a bloca, de a izola, de a apăra, de a secretiza. Dacă-și fac bine treaba, gardurile trebuie păzite, așa cum ne păzesc și ele pe noi. Și totuși, deși remarcabilă, insistența dlui Năstase de a ține gardurile sus, cît mai sus, nu ar fi fost de ajuns să mă determine să scriu aceste rînduri. A mai fost ceva.

Domnul Adrian Năstase practică, cu voluptate uneori, ironia. Adulatorii săi socotesc asta semn de mare inteligență și se dau în vînt după șarjele ironice ale fostului lor șef suprem (aud că ar vrea să fie, acum, un fel de patriarh – eu zic să fie!). Sunt departe de a fi un adulator al dlui Năstase. Dimpotrivă, aș zice. Dar, la fel cred și eu. Numai că ironia este o armă perversă. Taman cînd te crezi mai stăpîn pe ea, se întoarce împotrivă-ți și te arde, te pișcă, te ciupește, te zgîrie sau te rănește. Oricum, te doare. Ca să te păzești de asta, trebuie să știi să manevrezi cu egal talent și varianta cea mai subtilă a ironiei: auto-ironia. După mine, asta e suprema probă a inteligenței. În privința asta, din păcate, dl Năstase nu prea dă dovezi. Mai mult, din cîte am băgat de seamă, dl Năstase are un ego foarte sensibil. Nici vorbă se se autoironizeze din cînd în cînd. Dacă cineva este ironic cu domnia-sa, se supără imediat, ia o paloare ultragiată și nutrește gînduri negre – cel puțin asta exprimă privirea sa năsilnică din acele momente.

Așadar, practicînd cu îndrăzneală ironia, dl Adrian Năstase a formulat un proiect de lege prin care decide dărîmarea tuturor gardurilor și desființarea tuturor punctelor de pază de la Palatul Parlamentului, Palatul Victoria și Palatul Cotroceni. Oamenii să se poată plimba pe unde vor ei, cînd și cum au chef. Rîzînd, desigur, un grup consistent de parlamentari pesedei au semnat și ei propunerea. Vor juca ipocrizia ca într-o piesă de Moliere, vrînd să demonstreze astfel că ideea noastră este nepotrivită, prin ducerea ei la absurd. Am suficientă școală ca să știu un lucru elementar: dusă la absurd, orice idee e stupidă. Chiar și ideile dlui Năstase – au, ce-am zis, vai!, nu mai fac, numai fac, nu mai fac…

Aud că dl Năstase a depus deja proiectul de lege la Senat, spre competentă decizie, ca primă cameră sesizată. Abia acum mi-am dat seama cît de mult îl enervează pe dl Năstase subiectul acesta. Este un om inteligent, cu o vastă experiență politică. Știe cît e de rău să te creadă lumea prietenul gardurilor. Așadar, o dă la întors, cum se spune, cu o radicalitate explicabilă doar printr-un puseu de enervare. Cum de un subiect așa mărunt scoate din țîțîni un om așa de important, nu știu.

Oricum va alege dl Adrian Năstase să relaționeze cu gardurile, fie de la Parlament, fie de prin alte părți, eu vreau să-i dau o mînă de ajutor. Și cum aș putea să o fac altfel decît propunînd un proiect de lege. Spre deosebire de dl Năstase, eu – inamic al gardurilor – m-am gîndit să pun proiectul meu în dezbatere publică înainte de a-l depune la Parlament. Mă interesează să văd cît sprijin voi avea din partea societății civile pentru acest proiect de lege și, mai ales, mă interesează propunerile dumneavoastră de îmbunătățire a textului.

Iată proiectul:

LEGE PRIVIND INSTITUIREA TEZAURULUI POLITIC AL ROMÂNIEI ȘI ETERNA LUI GLORIFICARE

Art. 1. Se consideră bun național, parte a tezaurului politic al României, se glorifică pe unde se prinde și se tratează conform actualei legi, orice persoană care întrunește cumulativ următoarele condiții: a fost ministru de externe, a fost președinte al Camerei Deputaților, a fost prim-ministru.

Art. 2 Persoanele care întrunesc condițiile de la art. 1, vor fi considerate semizei și vor fi adorate.

Art. 3. (1) Legea de funcționare a oricărei instituții a statului care îndrăznește să ceară socoteală semizeului de la art. 1, va fi imediat declarată neconstituțională.

(2) Oricine nu este de acord, în vreun fel sau altul, cu ceea ce afirmă persoanele care întrunesc condițiile de la art.1, va fi dat de rușine și își va cere imediat scuze pe care semizeul, indiferent dacă spune că i le acordă sau nu, de fapt, nu i le va acorda în veci. Dacă cel care își exprimă dezacordul este parlamentar sau politician, mici organe de presă vor spune cu năduf proletar cîteva minciuni proaste și repezite despre el, iar marile trusturi mogulice le vor prelua și difuza în buclă, pînă la sațietate. Să-i intre mințile în cap!

Art. 4 Persoanele prevăzute la art. 1 sunt mereu înconjurate de ziduri, iar cetățenii stau la o distanță de cel puțin 300 de metri, de unde privesc cu respect și murmură rugăciuni întru slava persoanei.

Art. 5 (1) Oricine încalcă în vreun fel dispozițiile prezentei legi este obligat să numere ouăle semizeului.

(2) Oricine este obligat să i le numere, este obligat să i le găsească mai întîi.

(3) Detaliile tehnice ale operațiunii de găsire și numărare a ouălor semizeului vor fi stabilite în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi de către Guvern, prin Hotărîre de Guvern, prin Norme metodologice de aplicare a Hotărîrii de Guvern, și de către fiecare ministru în parte prin nenumărate Ordine de ministru.

Ce părere aveți despre legea mea? Dar despre legea lui?
Sursa : severvoinescu.wordpress.com/