În ultimele zile, m-am aflat la Reykjavik.
Întrucât sunt raportor permanent al Parlamentului European pentru Islanda, am avut mai multe întâlniri cu miniștri, sindicate, patronate, membri ai Parlamentului, organizații civice care sprijină aderarea la UE a Islandei, dar și unele care sunt împotrivă, editori, profesori, jurnaliști, ambasadori.
O țară – mai cu seamă una democratică precum Islanda – înseamnă toate aceste voci.
Programul a fost atât de încărcat încât nu am putut nici măcar deschide blogul acesta.
Această primă experiență islandeză m-a învățat mai multe lucruri.
Unul pe care țin să îl evoc aici este următorul:
Spre deosebire de majoritatea societăților foste comuniste, cea islandeză e profund divizată în chestiunea aderării la Uniune. Toți interlocutorii mei au argumentat punctul de vedere pe care îl îmbrățișează. Mai mult decât atât, deși experiența crizei Icesave a fost traumatizantă, nu am auzit pe nimeni lamentându-se. O societate responsabilă…
PS Am avut plăcerea să întâlnesc și un mic grup de cetățeni români care muncesc în Islanda. Erau la curent cu ceea ce se petrece acasă, ca și cum ar fi fost aici, nu în mijlocul Oceanului Atlantic!
Sursa : Preda