Despre Mircea Toma – nu uitati! – unul dintre avocatii inflacarati ai prefraudarii! Prefraudarea era – pentru cine nu mai tine minte! – partitura aia descalificanta intelectual si artificiala formulata de patru (pre- sau post-) ONG-uri si plimbata zile in sir la “televiziunile de stiri” in perioada atit de incarcata de tensiune a campaniei electorale cind insi care vor sa pozeze astazi in constiinte nu era decit niste biete cirpe in mina unor papusari. Erau cirpe si se simteau bine ca erau asa!

Deci, IT Morar:

Cazul cel mai trist este, însă, al lui Mircea Toma, dar el nu m-a dezamăgit acum, ci de-a lungul anilor. Aşa că plecarea lui nu m-ar fi mirat. Are, mereu, o altă agendă, a avut o altă agendă decât revista, pe care a folosit-o ca să-şi promoveze varii interese. Şi asta este de înţeles, până la urmă. Ceea ce e de neînţeles este următoarea poveste. Aflând de ce pregătesc “juniorii”, am avut o reuniune de urgenţă toţi fondatorii care mai lucrăm la Caţavencu.

Inclusiv Toma. Care a făcut pe miratul, se dădea bolnav, răcit, neinformat. L-am întrebat verde în faţă şi i-am spus să se uite în ochii noştri: tu cu cine eşti, cu ei sau cu noi. Nu de alta, dar am discuta un plan de acţiune. Dacă eşti cu noi, stai, dacă nu, pleacă. Sunt cu voi, ne-a zis Toma. Stau cu voi. Şi a stat până la capăt. După care fugarii au aflat tot ce am discutat noi.

Şi, evident, Toma a mers cu ei. Cum aţi numi o faptă ca asta? De la un om lângă care ai stat ani mulţi, alături de care ai luptat, cu bune, cu rele? Ce-l costa să spună: plec cu ei? Ii respectam, totuşi, decizia. Dar el nu a spus asta, ba, mai mult, a ascultat totul şi ne-a turnat. Am aflat ulterior, el era unul dintre “racolatori”, un activist al trădării. Aici nu mă mai încearcă tristeţea, ci un dispreţ binemeritat de fostul nostru coleg.